,,Nu, categoric nu(;). NICI NICOLAE IORGA ŞI NICI VIRGIL MADGEARU NU AU FOST UCIŞI DE CĂTRE LEGIONARI. De ce? Fiindcă Iorga şi legionarii gândeau la fel! Se completau reciproc întru slujirea intereselor eterne şi legitime ale Neamului! (Parcurgând comparativ, şi fireşte nelimitativ, spre pildă, «Cărticica şefului de cuib» a lui Codreanu şi «Discursuri parlamentare» a lui Iorga, vă dumiriţi îndată.)
Aceea însă, căreia atât Mişcarea Legionară cât şi Nicolae Iorga îi erau profund incomozi, întrucât îi demascau public obiectivele şi acţiunile antiromâneşti, era puterea iudaică. Înstăpânită absolut pe Rusia. Prin lovitura de stat iudeocomunistă din 1917 ( Lenin – Ziderblum – precum şi Stalin – Djugaşvili – sunt evrei!).
Aşadar, dacă Evreii ajunseseră stăpânii Statului sovietic, iar N.K.D.V.-ul (K.G.B.-ul) este Organ de Stat, teza potrivit căreia Traian Boieru (şeful asasinilor fizici ai marelui savant Român) era, de fapt, agent sovietic, infiltrat în Mişcare ca membru cu scopul de a o compromite, nu ţine deloc de domeniul fanteziei. Ba dimpotrivă (;)!… Ba dimpotrivă!…
Şi, nota bene: Iorga şi Madgearu au murit asasinaţi de una şi aceeaşi echipă (Traian Boieru)…’’*
*)Pasaj din cuvântul public adresat de dr. Radu Mihai Crişan domnului profesor Ion Marin Almăjan la data de 15.10.2007.
Stimate Domnule Profesor ION MARIN ALMĂJAN
ÎNTRU DUMNEZEU ÎNAINTE!
Îngăduiţi-mi, vă rog, întâi de toate, să vă mulţumesc. Şi s-o fac din întregu-mi suflet.
Trăire şi Slujire de adevărat Român!: Aşa vă dezvăluiţi inimii mele. Cuvântul ce-l adresaţi iubiţilor ai Dumneavoastră „prieteni şi tovarăşi de drum, de rug”. Cutremurarea lăuntrică pe care o aţi simţit ori de câte ori aveţi în palmă bobul de grâu. Credinţa nezdruncinată întru venirea timpului şi pentru celelalte biruinţi ale Eminescului. Şi-atâtea alte efigii de simţire. De gând…
Mă adresez, iată, eu nevrednicul, Domniei Voastre. De ce? Cu ce îndreptăţire?
Acum puţine zile v-aţi „mărturisit îndoctrinarea dar şi pasiunea(;) pentru istorie”. V-aţi adresat Domnului Profesor Ion Coja. Şi, fără nici o părtinire, sincer, l-aţi întrebat: „i-au omorât legionarii pe I.G. Duca, pe Iorga, pe Madgearu şi pe (Armand) Călinescu? Motivele invocate le ştiu. Sau cel puţin le ştiu pe cele oferite de istoriografia românească. Consideraţi că omorul şi siluirea, batjocura în cazul lui Iorga, pot fi justificate omeneşte, creştineşte şi nu în ultimul caz al dreptăţii?” Adăugând imediat: „Aş fi foarte onorat dacă mi-aţi răspunde”.
N-am cunoştinţă dacă Domnia Sa v-a răspuns. (Chiar dacă m-aş bucura mult s-o fi făcut.) Nici nu-mi arog dreptul de-a vă răspunde eu în locul Dumnealui. (Nu-l am!) Vă vorbesc, aşadar, numai şi numai în nume propriu. Ca de la semen la semen. Ca de la pasionat de istorie la pasionat de istorie. Ca de la român (eu) la Român (Dumneavoastră). Şi vă împărtăşesc strict opinia mea personală. Nimic mai mult . Nimic altceva.
Da, în ce-i priveşte pe I.G. Duca şi Armand Călinescu. Au fost omorâţi de către legionari. (Motivul, care nu mă sfiesc s-o spun le face cinste legionarilor, este lămurit, în chip onest şi documentat, de către cercetători precum Ion Coja – în articolul Nicadorii, publicat în Săptămâna românească, An II, nr. 51, 16-22 noiembrie 2006 - şi Şerban Milcoveanu – în volumul Atentatul din 21 septembrie 1939 contra lui Armand Călinescu şi epoca 1930-1950, Editura TCM Print, Bucureşti, 2004 -).
Nu, categoric nu, în privinţa celorlalte două personalităţi. Nici Nicolae Iorga şi nici Virgil Madgearu nu au fost ucişi de către legionari. De ce? Fiindcă Iorga şi legionarii gândeau la fel! Se completau reciproc întru slujirea intereselor eterne şi legitime ale Neamului! (Parcurgând comparativ, şi fireşte nelimitativ, spre pildă, «Cărticica şefului de cuib» a lui Codreanu şi «Discursuri parlamentare» a lui Iorga, vă dumiriţi îndată.)
Aceea însă, căreia atât Mişcarea Legionară cât şi Nicolae Iorga îi erau profund incomozi, întrucât îi demascau public obiectivele şi acţiunile antiromâneşti, era puterea iudaică. Înstăpânită absolut pe Rusia. Prin lovitura de stat iudeocomunistă din 1917 (Lenin – Ziderblum – precum şi Stalin – Djugaşvili – sunt evrei!).
Aşadar, dacă Evreii ajunseseră stăpânii Statului sovietic, iar N.K.D.V.-ul (K.G.B.-ul) este Organ de Stat, teza potrivit căreia Traian Boieru (şeful asasinilor fizici ai marelui savant Român) era, de fapt, agent sovietic, infiltrat în Mişcare ca membru cu scopul de a o compromite, nu ţine deloc de domeniul fanteziei. Ba dimpotrivă Domnule Profesor!… Ba dimpotrivă!…
Şi, nota bene: Iorga şi Madgearu au murit asasinaţi de una şi aceeaşi echipă (Traian Boieru)…
Cu cele mai alese sentimente de admiraţie şi recunoştinţă,
Radu Mihai Crişan
Bucureşti,
15 octombrie 2007
Completat sub: Legiunea, Niculae Iorga, Politica | Tagged: legionari, nicolae iorga, nicolae iorna ucis de legionari
Este greu, foarte greu să lămureşti pe un “toma necredinciusul” că IORGA, care a meritat pedeapsa capitală de la legionari, NU A FOST PEDEPSIT DE LEGIONARI, ci, tocmai de duşmanii Legiunii, îmbrăcaţi în cămaşă verde cu centură şi diagonală ca să fie văzuţi, dacă se poate! că legionarii au comis crima!!! Iarăşi, este greu de crezut că legionarii şi Iorga gândeau la fel!!! Când Iorga a plănuit şi a conspirat la asasinarea CĂPITANULUI; Această dovadă se poate găsi chiar în Neamul Românesc, revista lui Iorga!. Eu, niciodată nu voi nega că Iorga şi-a meritat soarta, dar, mi-am jurat că, până la sfârşitul vieţii, voi spune-o oriunde am prilejul, că legionarii nu l-au pedepsit pe Iorga, pentru că decizia celor trei fondatori legionari: Ilie Gârneaţă, Corneliu Georgescu şi Radu Mironovici, au decis că: cea mai mare pedeapsă pe care o merita Iorga, era să’l lase să trăiască ca să vadă profeţia lui Corneliu Zelea Codreanu…
Necredincioşii nu vor accepta niciun fel de explicaţie pentrucă sufletul lor este plin de ură contra Mişcării Legionare care avea misiunea de a creia un OM NOU: din omul lichea, să faci un om corect: un EROU!!! Nu contează că le spui necredincioşilor că legionarul este educat să fie răsponsabil asupra faptelor lui: Şi, că le dai trei exemple la care un om cu puţină conştiinţă şi-ar pleca capul umilit! DUCA, STELESCU şi CĂLINESCU, unde cei care au comis fapta, s’au predat “legii” , unde, la 21 Septembrie 1939, aceia care l-au pedepsit pe Călinescu, au fost, la faţa locului asasinaţi de acei care se numeau apărători a-i legii!!!.
Oricine l-a împuşcat pe Iorga, şi personal, nu cred că Traian Boieru a fost unul din ei!!!. Iorga şi-a meritat ce-a căpătat, dar, sfîrşitul i-a fost prea rapid: Iorga trebuia să trăiască, să vadă şi simtă profeţia Căpitanului
Vasile Guian
AM PUS ŞI AICI CÂTEVA REALITĂŢI DESPRE HORIA SIMA ŞI, CA ŞI LA ALTERMEDIA, SUBIECTUL NU ESTE PUBLICAT!!
DACĂ NU POT PUBLICA ADEVĂRUL DESPRE HORIA SIMA, CUM A FOST ŞI CAZUL LUI POPA CALCIU DUMITREASA PE CARE ŞI SIMIŞTII ŞI, ŞI ALTERMEDIA AU VRUT SĂ FACĂ UN MARTIR!, PĂI ATUNCI CĂUTAŢI COLABORATORI UNDE VEŞI GĂSI MULŢI, CĂ URĂ CONTRA MIŞCARII LEGIONARE, ESTE MULTĂ, FOARTE MULTĂ!!!!
DACĂ SUNTEŢI CINSTIŢI! MI-AŢI DA UN RĂSPUNS
Vasile Guian
R:Ce realitati nepublicate despre Horia Sima?Cat despre “POPA CALCIU DUMITREASA”,nu stiu la ce va referiti.
Domnilor! Studiez Mişcarea Legionară de 56 de ani şi, am trăit alături de LEGIONARI MARI, care au fost exemple de OAMENI NOI, ieşiţi din şcoala legionară aşa cum a vrut-o Corneliu Zelea Codreanu: o şcoală care să facă din omul lichea, un om nou: un erou, un om perfect. şi, ce vă scriu, nu este creiaţia mea ci din spusele legionarilor Căpitanului. Am jurat că oriunde pot, să spun adevărul despre Mişcarea Legionară şi acum când am rămas singurul în viaţă, fiind fost şi cel mai tânăr dintre camarazii mei, voi căuta să las în scris
despre Mişcare ce mi-au lăsat ei mie…
Ce-am scris eri despre Horia Sima, a fost un fel de introducere a acestui caracter sinistru care în Mişcarea Legionară nu a fost cunoscut decât după 1937 când Ionel Moţa a căzut pe câmpul de luptă dela Majadahonda alături de camaradul lui Vasile Marin.
Nu se ştie dacă Horia Sima a intrat în Mişcarea Legionară cu “sufletul curat” sau a fost dela început un agent de informaţii sub comanda lui Mihail Moruzoff, dar, este bine cunoscut că Horia Sima nu a deveniut “şef” până pe la jumătatea lui Iunie a anului 1940 , când Carol II Asasinul l-a declarat pe Sima ca şef al Mişcării!!! Şi, pentrucă Sima se plângea de lipsă de popularitate în Mişcare, pe la începutul lui Septembrie 1940, Horia Sima a deschis porţile Mişcării să intre în LEGIUNEA CĂPITANULUI, cine a vrut!!! Toată pleava oraşelor, dela pungaşi de buzunare şi până la spărgători de case, agenţi de poliţie şi, şi jidani, care au îmbrăcat cămaşa verde şi au asasinat la abator pe acei jidani nevinovaţi, fiind romanizaţi, dar consideraţi trădători pentru neamul lui izrael!!! Legionarii, care au fost educaţi să fie ordonaţi şi disciplinaţi, acum apăreau pe străzile oraşelor derbedei care spărgeau vitrinele magazinelor jidoveşti şi comiteau tot felul de vandalisme, “în numele Legiunii!!!” Aceşti derbedei care l-auz făcut pe Sima popular, erau cunoscuţi ca “septembrişti.”
Vasile Guian
PS. voi continua mâine dacă mi se permite şi dacă veţi primi-o pe aceasta.
R:Am citit cu atentie ce ati scris,daca veti mai scrie,voi citi la fel.
Nu am studiat in amanunt aceste subiecte,deci nu pot fi un bun partener de conversatie pe aceasta tema,insa o sa incerc sa aflu mai multe.
Nu se ştie dacă Horia Sima a intrat cu suflet curat în Mişcarea Legionară or a intrat ca agent al siguranţei, sub comanda lui Mihail Moruzoff. Cunoscut este că el nu a purtat niciodată uniforma militară şi, foarte curios faptul că el nu a făcut o singură zi de puşcărie!. Iar atâta timp cât a trăit Ionel Moţa, Horia Sima activa mai mult prin Banat, regiunea din care se trage! Toată activitatea lui era mai neînsemnată şi, nici nu era prea cunoscut în Mişcare.
Ionel Moţa era adevăratul Arhanghel protector al Mişcării. Ionel Moţa era al doilea în Comandă după Căpitan şi ca Ardelean, care a trăit o viaţă întreagă sub dominaţia maghiară, Ionel Moţa era foarte serios şi foarte strict. Ionel Moţa nu accepta nicio deviere dela disciplina legionară. Aşa a fost din fragedă tinereţe, când, un mic grup de tineri naţionalişti au vrut să pedepsească pe politicienii corupţi şi trădători; asta a fost în 1923, când grupul lor a fost înconjurat şi arestat. A urmat marele proces al “complotiştilor” unde, în tribunalele de atunci judecătorii erau mai mult români decât masoni şi grupul “Văcăreştenilor”, cum au fost cunoscuţi mai târziu, au fost achitaţi!!!. Moţa, între timp a aflat cine a fost trădătorul şi, un prieten i-a adus un revorver încărcat şi, în timp ce se făcea apelul celor care trebuiau eliberaţi: Ionel Moţa a descărcat pistolul în Vernichescu, trădătorul. Norocul acestui blestemat trădător a fost că revorverul a fost foarte vechiu şi la fel şi cartuşele care n’au avut efectul dorit!.
Pentru Ionel Moţa a urmat un alt proces în care şi de data aceasta a fost achitat, unde, probabil au aplaudat pedeapsa de trădatre!!!
În 1936 când în Mişcarea Legionară a apărut primul caz de trădare, Mihail Stelescu, când a fost descoperit, pentru protecţia lui, “Legea” i-a oferit protecţia închisorii. Ionel Moţa s’a dus să’l viziteze şi i-a oferit un revorver cu care să-şi curme viaţa de trădător. Trădătorul era prea laş ca să-şi aplice pedeapsa singur! Atunci Ionel Moţa a format o echipă de 10 legionari care au primit ordinul de pedepsire a trădătorului. Aceşti 10 camarazi, (Decemvirii) i-au dat pedeapsa meritată…
Dar Ionel Moţa a căzut pe câmpul de luptă la Majadahonda la 13 Ianuarie 1939 şi numai atunbci Horia Sima şi-a arătat faptele de trădător!!! În timp ce Corneliu Zelea Codreanu şi Comandanţii legionari erau întemniţaţi
în întreaga Ţară, iar iar legionarii liberi aveau ordine de a nu comite fapte care să dea guvernului carlist motive de asasinare, Horia Sima şi cu micul lor grup de disperaţi, dădeau foc la sinagogi, la case jidoveţti şi provocau scandale oriunde se ivea ocazia şi presa jidovească cerea “pedepse grele” pentru legionarii întemniţaţi. Ionel Moţa nu mai era în viaţă şi Horia Sima primise ordin dela Mihail Moruzoff: “MIŞCĂ-TE”
Vasile Guian
După asasinarea din noaptea de 29 Novembrie 1938, a Căpitanului, Nicadorilor şi Decemvirilor, printre legionarii din primul exil în Germania, a apărut şi un student necunoscut legionarilor mai vechi. Numele de Miti Dumitrescu nu era cunoscut, dar acesta devenise suspect pentrucă voia să vorbească cu Horia Sima!!! După un scurt timp, Sima l-a apropiat şi câteva zile nu a mai fost văzut nici Sima şi nici noul student, căruia Horia Sima nu-i mai permitea să ia contact cu ceilalţi camarazi, totuşi s’a putut afla că tânărul student Miti Dumitrescu a venit în Germania cu planul de a răzbuna pe Căpitan şi avea planul de cum se putea ajunge la regele ucigaşi!!! Însă, ţinta lui Sima nu era regele Carol II pentru care el lucra prin Mihail Moruzoff.
Horia Sima voia împuşcat pe Armand Călinescu, şi, a avut puterea de a influienţa pe tânărului student care şi-a schimbat planul şi, la 21 Septembrie 1939, Armand Călinescu, care a executat ordinul lui Carol II, a fost pedepsit. Planul lui Horia Sima s’a sfârşit aşa cum a dorit! Lagărele erau pline de cei mai buni legionari şi Horia Sima a ştiut că regele asasin ar fi înscenat o răzbunare a primului ministru, şi, totodată, printre cei asasinaţi, vor fi şi acei comandanţi legionari care nu l-ar fi acceptat pe Sima ca conducător!, deci, calea spre şefie îi va fi liberă…
Miti Dumitrescu, acest necunoscut legionar, care nu a purtat cămaşa verde niciodată, a fost un admirator al Căpitanului şi, dela 29 Noemvrie 1938, dela asasinare, Miti Dumitrescu a jurat răzbunare şi a trăit numai pentru a pedepsi pe asasini…Şi ca adevăraţi legionari, Miti şi grupul lui de răzbunători, s’au dus la staţia de radio de unde au anunţat Ţării, pedepsirea lui Armand Călinescu, unul din asasinii Căpitanului, iar când s’au întors la locul pedepsirii, acolo îi aştepta “legea”, care i-au asasinat pe loc!!!. Apoi au fost aduşi copii de şcoală şi studenţi de liceu ca să le arate: “cum vor fi pedepsiţi trădătorii de ţară”!!! Unul din aceşti “vizitatori” era şi celebrul Nicolae Iorga care era interesat mai mult în cei care zăceau pe asfaltul plin de sânge; nu că îi compătimea dar a vrut să vadă dacă cunoaşte pe vre unul din ei! Unul i s’a părut mai cunoscut, dar ca să fie sigur, cu piciorul i-a întors capul!!!
Comandamentul Legionar care era întemniţat la Râmnicul Sărat, a fost înştinţat de camarazii din Germania de planul lui Miti Dumitrescu şi a trimes la un loc de întâlnire pe Nicoleta Nicolescu, să dea ordin lui Miti Dumitrescu să se “astâmpere”! Dar poliţia a fost informată de misiunea Nicoletei pe care a arestat-o şi, schinjuită bestial, încă în viaţă, a fost aruncată într’un cuptor de crematoriu şi arsă de vie!!!…
Cu toate asasinările marilor căpetenii legionare provocate de Horia Sima, acesta nu a reuşit să se urce la conducerea Mişcării. Dar a fost numit ca şef al Legiunii de însuşi Carol II asasinul.Comandanţii legionari care încă mai au rămas în viaţă, ca să nu provoace o revoluţie între puţinii legionari şi mulţimea de “septembrişti” care suporta pe comandantul lor, făceau tot ce era posibil ca să nu lase pe Sima să provoace mai multă pagubă Mişcării. Generalul Antonescu care a numit Guvernul Legionar, nu dădea lui Sima nicio atenţie, el discuta numai cu legionarii în care avea toată încrederea. Aceasta l-a făcut pe Sima să comploteze răsturnarea lui Antonescu că să ia el comanda totală, Aceasta a fost cunoscută ca “rebeliunea legionară din Ianuarie 1941″ rebeliune simistă cu septembrişti, care, ca nişte imbecili, nu îşi dădeau seama că ţara se pregătea de război unde era nevoie de un militar la conducere. Din această aventură cu pierderi de vieţi Horia Sima, ca un laş ce era a părăsit Ţara în cufărul maşinii unui fruntaş al germanilor din România. Cine îşi poate închipuii prin ce tragedia ar fi trecut Ţara noastră dacă armata nu l-ar fi suportat pe Generalul Ion Antonescu!!!.
Vasile Guian
Ajuns în Germania, nu se astâmpărase deloc şi fără nicio ruşine după înfrângerea rebeliunii sale, continua, cum putea, să facă o cât de mică “boroboaţă” Generalului Antonescu care era extrem de ocupat cu înarmarea Ţării care n’ar fi putut face faţă niciunui duşman, pentrucă “timbrul aviaţiei” care era pentru cumpărarea de armament, aceşti bani umpleau cuferele lui Carol II care îşi vedea timpul domniei ce se apropia rapid spre sfârşit. Ca să nu mai fie preocupat şi cu problemele creiate de Horia Sima, Generalul Antonescu a cerut lui Hitler ca legionari să fie mai restrânşi!. Hitler a înţeles şi a aprobat cererea Generalului Antonescu şi, toţi legionarii au fost trimeşi în lagărul de la Buchenwald, dar nu ca prizonieri! Li s’a cerut cuvântul de onoare că nu vor părăsi regiunea şi, după orele de lucru în fabrica de avioane, unde erau plătiţi foarte bine şi, fiecare lucrau după capabilitatea lor; unii din acei camarazi chiar devenise şefi de birouri de planificareş iar seara se duceau pe la berării unde se mai trăge şi căte o “Sfântă Tinereţe Legionară” , fiind aplaudaţi de ceilalţi consumatori care aveau mare simpatie pentru Mişcarea Legionară. Dar această viaţă de lagăr unde erau încarteruiţi toţi legionarii din exilul German, devenise foarte suportabilă! Dar nu a durat mult!!! că Horia Sima făcut o altă “boroboaţă”periclitând viaţa legionarilor mai mult decât cu rebeliunea lui! Horia Sima, a fugit în Italia ca să’l întâlnească pe Benito Mussolini, ca acesta să’l sfătuiască pe Adolf Hitler că, Generalul Ion Antonescu era slab ca un conducător de stat şi că el, Horia Sima era cel mai bun ca aliat al AXEI!!! Când Hitler a auzit de călcarea cuvântului a acestul “conducător legionar”, a dat ordin de a împuşca pe toţi legionari, că, dacă pe şeful lor nu te poţi baza, cum te poţi baza pe trupă!?. Ordinul lui Hitler a ajuns la şeful siguranţei Germane, Heinrich Himmler care a ţinut ordinul secret, dar l-a trimes imediat la Roma pe Walter Schollenberg, al doilea în comandă, care l-a găsit imediat pe Sima şi l-a adus imediat , legat în Germania. Un colonel a adus noua ordine pentru restrângerea libertâţii a legionarilor. de acum erau liberi numai în interiorul lagărului şi, a mai spus legionarilor: “ordinul lui Hitler a fost ca voi toţi să fiţi împuşcaţi, însă Himmler a refuzat ordinul, spunând că nu poţi împuşca oameni pentru o prostie comisă de un imbecil!!!.”
După încetarea ostilităţilor, Horia Sima, crezând că ar fi fost şi el pus pe lista criminalilor de război, a fugit în Spania, lăsând toată răspunderea pe seama vechilor legionari. Bădiţa Vasile Iaşinschi şi-a luat această răspundere pe seama dânsului şi a exolicat Comisiei Aliate, Situaţia Legiunii. Mişcarea Legionară a fost declarată, NIVINOVATĂ, nici de antisimitism şi nici de acte de război contra aliaţilor…
Consiliul Conducător al Mişcării Legionare, compus din fondatorul Ilie Gârneaţă, comandantul Vasile Iaşinschi şi Comandantul Constantin Papanace, a hotărât la Majadahonda, pe locul unde a căzut Moţa şi Marin, că, Horia Sima este considerat, oficial, decăzut din orice funcţie legionară.
Lui Horia Sima şi câtorva septembrişti care’l mai suporta, puţin i-a păsat de decizia Consiliului Legionar; el avea mentalitatea “împăratului african Bocassa!” care se considera împărat fără de a fi recunoscut de nimeni…
După IMORALITATEA comisă la Paris în anul 1953, mă mir că a mai fost lăsat să trăiască până în anul 1993. Acest netrebnic care a călcat în picioare onoarea şi morala unui camarad care l-a găzduit, Vasile Posteucă, marele poet al exilului i-a trimes o scrisoare, sfătuindu’l: UCIDE-TE…
Vasile Guian
Când mă uit acum la fotografia lui Iorga, văd pe faţa lui întunecată, sufletul acela rău cu care a răspuns unui emisar care s’a dus să-l înştinţeze de viitoarea asasinare plănuită de Carol II, viitorul asasin.
Când Carol II a decis să asasineze pe cei 14 legionari întemniţaţi la Rîmnicul Sărat, Corneliu Zelea Codreanu, Nicadorii şi Decemviri, i-a spus lui Armand Călinescu, pe atunci prim-ministru, că doreşte ca unele mari personalităţi să nu afle vestea din ziare, ci să fie înştinţaţi printr’un emisar. Arrmand Călinescu l-a rugat pe Mihai Ralea să-l anunţe pe Iorga de decizia lui Carol. Ralea l-a găsit pe profesor la Institutul de Istorie Universală undfe i-a dus vestea , la care Iorga a isbucnit: PE ARGHEZI SĂ-L ÎMPUŞTE! DACĂ NU-L ÎMPUŞCĂ PE ERGHEZI N-A FĂCUT NIMIC. Pentru un moment Iorga uitate de Corneliu Zelea Codreanu, acum îl voia asasinat pe Arghezi!!! Oare ce i-o fi făcut Tudor Arghezi!!!.
Prin anul 2000, găsindu-mă prin Bucureşti, tocmai aflasem adresa unui prieten din copilărie, care era cu vreo trei ani mai mare ca mine şi aflasem că a fost securist. Îl ştiam, când am plecat în 1947 că acest prieten era un băiat de treabă şi vreiam să ştiu ce pot afla de la el!. Acum, bietul Gogu, era bolnav de cancer la plămâni şi, încă mai suferea de slăbiciunea fumatului şi, sticla de brandy se înjumătăţise după 5-6 ore de discuţie liberă şi plăcută şi, acum când privesc mutra lui Iorga, mi-am adus aminte de o epigramă pe care Arghezi i-a făcut-o lui Iorga: E ÎNALT CA UN PROŢAP, ARE BARBĂ ŞI NU-I ŢAP, A SUPT ŢARA SUB TREI REGI, ŞI-ARE TOŢI COPIII BLEGI. Adevărul din această epigramă este dureros, dar, oare să fie atât de dureros, ca să doreşti moartea unui om!!!
Vasile Guian