ANUNT: Abonare la Revista Foaie Nationala pe E-mail: foaienationala@yahoo.com sau Ymess: foaienationala

Prin abonare veti primi saptamanal un e-mail/mass cu ultimele postari de pe Foaie Nationala!

Cei interesati pot trimite un e-mail cu textul “pentru abonare” la adresa foaienationala@yahoo.com ori pot adauga in lista de Ymessenger,foaienationala.

Biografii: Vasile Voiculescu

Vasile Voiculescu (n. 27 noiembrie 1884, Pârscov judeţul Buzău – d. 26 aprilie 1963, Bucureşti ), a fost medic, poet crestin, prozator şi dramaturg român. Colaborator al revistei Gandirea si membru  al gruparii „Rugului Aprins“.

Vasile Voiculescu se naşte la 27 noiembrie 1884 in comuna Parscov Jud buzau ca fiu al lui Costache Voiculescu, gospodar cu stare, şi al Sultanei (născută Hagiu), fiica unui negustor. Începe şcoala în satul Pleşcoi în anul 1890. Încheie cursul primar la Buzău. Urmeaza studii liceale la Liceul „Alexandru Hâjdeu” şi apoi la Liceul Gheorghe Lazăr din Bucureşti. Preocupat de materialism, pozitivism şi evoluţionism citeşte pe Littré Claude Bernard, Auguste Comte, Darwin şi Spencer. Studiază opera lui Wundt, Höfding, Pierre Janet şi W. James, atras de psihopatologie şi de psihofizică.

• Începuturile poetice ale lui Vasile Voiculescu au stat sub influenţa benefică a poeziei lui Vasile Alecsandri, Alexandru Vlahuţă, George Coşbuc. Lirica sa din perioada interbelică se distinge prin puternice accente religioase, generate de convingerea că există Dumnezeu. Ea se înscrie-n curentul tradiţionalismului interbelic, care se va transforma în poezia gândiristă. Înclinaţia spre teluric şi elementar, sentimentul religios, sunt semnificate prin simboluri şi alegorii. Apar treptat semnele expresionismului: tumultul vieţii pulsând în vegetaţia din jur, sufletul devine spaţiul unor frământări ca în pragul apocalipsului. Temele religioase preferate sunt Naşterea, venirea Magilor, moartea Mântuitorului. În volumul Poeme cu îngeri sunt foarte multe prezenţe angelice, întreg universul poetic e cuprins de această hierofanie.

Biografii: Grigore Antipa

Grigore Antipa (n. 27 noiembrie 1867, Botoşani, d. 9 martie 1944, Bucureşti) a fost un naturalist, biolog darvinist, zoolog, ihtiolog, ecolog, oceanolog şi profesor universitar român. Este întemeietorul Muzeului Naţional de Istorie Naturală din Bucureşti, care îi poartă numele.

A făcut studii universitare la Jena (Germania), cu celebrul naturalist Ernst Haeckel (1834-1919), inventatorul ecologiei. Şi-a continuat cercetările ştiinţifice în Franţa şi Italia. Din această perioadă datează un studiu asupra evoluţiei glandei timus la peşti.

În apropierea insulei Capri (Italia), Antipa a descoperit o nouă specie de meduză fixă, Capria sturdzii. El s-a consacrat studierii Dunării şi Mării Negre, participând în 1893 la o expediţie în jurul acestei mări, expediţie organizată de ţările riverane şi care a durat nouă luni. Regele Carol I i-a pus la dispoziţie, pentru această expediţie, crucişătorul “Elisabeta”. Cu această ocazie a întreprins primele cercetări de biologie marină. Cele mai semnificative rezultate au fost obţinute în domeniul hidrobiologiei, el fiind considerat ca un precursor, în acest domeniu, atât în ştiinţa românească, cât şi în cea mondială.

Partidul “Totul Pentru Ţară “

Totul Pentru Ţară a fost partidul legionar, constituit în urma dizolvării Gărzii de Fier (1933) şi format din elementele organizaţiei dizolvate. L-a avut ca preşedinte pe generalul Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul, apoi pe inginerul Gheorghe Clime. De fapt, conducătorul era Corneliu Zelea Codreanu. La alegerile din decembrie 1937, partidul a obţinut 66 de mandate.^[1]

Istoria partidului a început în iunie 1927 când Corneliu Zelea Codreanu a în fiinţat Legiunea Arhanghelului Mihail. În 1930 şi-a luat numele de Garda de Fier, care a fost dizolvată de liberali în 1933. S-a reînfiinţat sub numele de Totul pentru Ţară. În noiembrie 1938, Carol al II-lea, din dorinţa de a instaura o guvernare personală, a hotărât “epurarea aparatului de stat de elemente legionare, principalii conducători “gardişti” au fost arestaţi şi, ulterior (30 noiembrie 1938), 13 dintre ei – inclusiv Corneliu Zelea Codreanu – , executaţi”.^[2]

La începutul lui 1940 regimul reprezentat de dictatura regală a negociat cu legionarii şi s-a ajuns la o aparentă conciliere. Tot în anul 1940 partidul şi-a schimbat denumirea în Mişcarea Legionară. Pe 14 septembrie 1940 România a fost proclamată de către regele Mihai I ca “stat naţional-legionar” (art. 1), Mişcarea Legionară (fostul partid “Totul pentru Ţară”) a devenit “singura formaţiune politică recunoscută de stat” (art. 2), iar Ion Antonescu a fost intitulat “conducător al statului şi şef al regimului legionar” (art. 3).

Generalul Cantacuzino Grănicerul

În momente de repaus şi voie bună, când Generalul era mulţumit de isprăvile şi comportamentul legionarilor, îşi dezlega sufletul şi le mărturisea dragostea lui pentru Căpitan: “Uite, băieţi, ca să vedeţi cât de mult îl iubesc eu pe Corneliu. Eu, neam de domn, viţă Şerban Cantacuzino, urmaş mai de departe din împăraţii Bizanţului, şi m-am pus sub ordinele Căpitanului, un nepot de pădurar”. Generalul făcea aluzie la bunicul Căpitanului, care, într-adevăr, fusese pădurar in Bucovina, de unde se trăgea neamul Codrenilor. Orgoliul descendenţiei princiare nu l-a împiedicat să accepte, când soarta neamului era in joc, şefia unui tânăr care nu se putea mândri cu acest strălucit şir de strămoşi.

Generalul Gheorghe Cantacuzino venea dintr-o altă lume decât Căpitanul şi marea majoritate a legionarilor. Coborâtor din împăraţii Constantinopolului şi descendent de domnitori români, el aparţinea primelor familii ale ţării şi puţinelor familii din aristrocaţia pământeană care au păstrat conştiinţa raspunderilor lor istorice. Şi totuşi el s-a încadrat perfect mentalităţii legionare, care nu se inspira din privilegii de clasă, ci dintr-o egală valorizare a tuturor elementelor naţionale, indiferent de originea lor socială, exclusiv in funcţiune de capacitatea lor de sacrifciu in slujba neamului.

Ion Coja: “Acceptăm minciuna că regimul comunist criminal a durat din 1944 până în 1989 (…) , vă asigur că acest partid (Partidul Comunist) a avut o politică criminală numai în anii când structurile sale au fost dominate de comuniştii alogeni veniţi de la Moscova.”

Predica de la Petru Vodă- România, grădina Maicii Domnului

Prea cuvioase părinte stareţ, Cuvioşi părinţi, Iubiţi credincioşi,

Am venit de departe la acest praznic al Adormirii Maicii Domnului cu bucuria în suflet că voi asista la sfînta liturghie de la Mânăstirea Petru Vodă încununată cu predica, atât de aşteptată şi de dorită de dumneavoastră toţi, a părintelui stareţ Justin. Iată însă că Sfinţia Sa a găsit de cuviinţă să pună pe umerii mei nevrednici sarcina de a vă vorbi eu despre frumuseţea şi însemnătatea marii sărbători care ne-a adunat pe toţi aici, în acest sfînt lăcaş de traire şi simţire românească, ortodoxă. Pentru mine, această postură cu totul neaşteptată este momentul cel mai înălţător, mai presus de orice închipuire a mea, cu care bunul Dumnezeu mă răsplăteşte mult peste ceea ce aş fi putut gândi că mi se cuvine. Trag nădejde să nu dezamăgesc pe nimeni cu cele ce are a vă spune despre Maica Domnului nu un teolog, ci un profesor de limba română…

Multe se mai pot spune despre Sfânta Fecioară Maria, despre rolul şi însemnătatea Maicii Domnului pentru edificarea noastră sufletească, a tuturor creştinilor. Eu am să mă opresc asupra unui subiect oarecum bine cunoscut dumneavoastră, dar asupra căruia, ca şi mine, nu v-aţi oprit niciodată să insistaţi şi să-l analizaţi sub toate aspectele sale. O vom face acum, împreună, întrebându-mă ce poate să însemne vestita proorocire potrivit căreia România va deveni cândva „grădina Maicii Domnului”. La această proorocire făcea trimitere Papa Ioan Paul al II-lea atunci când, coborînd din avion la Bucureşti, s-a aplecat şi a sărutat pământul românesc, explicând că  pe acest pământ ştie Sanctitatea Sa că se va ridica „grădina lui Dumnezeu”. Această proorocire a fost făcută cu mulţi ani în urmă de un mistic indian. Avem toate motivele să ne aplecăm asupra ei şi să o cercetăm cu toată seriozitatea.

Idei şi fapte haiduceşti în mişcarea legionară

Reformele de la răscrucea secolelor XIX şi XX din România n-au avut acelaşi efect pe care l-au avut cele aplicate în ţările Europei Occidentale. Ele au adâncit şi mai mult prăpastia dintre păturile sociale, elita manifestându-şi ataşamentul faţă de valorile moderne, occidentale, iar masa largă a populaţiei rămânând fidelă tradiţiei. Lumea mondenă se delecta cu arta modernă – teatru, cinematograf, vernisaje etc. , iar ţăranii îşi continuau viaţa lor monotonă, rustică. Ţăranul român credea în valorile sale – ortodoxia şi obiceiurile –, unicele capabile în mintea lui să-i asigure bunăstarea şi propăşirea.

Context

În acea epocă confuză, când noi ape îşi croiau albia, în conştiinţa ţărănească, noile îndeletniciri aduseseră cu sine o alarmantă degradare a moravurilor. Opresiunea, credeau ei, venea necondiţionat din partea ciocoimii, şi ea exponentă a unor rânduieli nespecifice, constituite prin pătrunderea de peste meleaguri a unei civilizaţii de pe aiurea, capitalistă, străină de structurile sociale româneşti 1.

Războiul a schimbat mult mentalitatea ţăranilor. Rolul decisiv al ostaşilor – în covârşitoarea lor majoritate ţărani îmbrăcaţi în haine militare – la obţinerea victoriilor de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz a dus la o puternică activizare a ţărănimii din vechiul regat. Ţăranii au înţeles că de hotărârea şi starea spiritului lor, de sacrificiul lor depindea soarta ţării, că ei erau o forţă de care trebuie să se ţină seama1a. După reforma electorală (1919) şi cea agrară (1921), ţărănimea, ignorată o lungă perioadă, a ajuns în posesia dreptului de vot. Cele două transformări majore au generat mutaţii în viaţa partidelor politice: unele îşi precipită căderea, altele se nasc şi toate îşi modifică programele, orientându-le spre masele ţărăneşti.

Răzbunătorii

Răzbunătorii este numele dat grupului de legionari care în septembrie 1939, l-au «executat» pe Armand Călinescu, prim-ministrul asasin, care avea pe conştiinţă viaţa (şi tinereţea) Căpitanului, a Nicadorilor şi a Decemvirilor, ucişi prin strangulare de gardienii care îi păzeau. Scopul lor a fost acela de a-l pedepsi pe Armand Călinescu pentru crimele făcute împotriva legionarilor.

Răzbunătorii mai sunt cunoscuţi şi sub numele de “echipa Miţi Dumitrescu”. Grupul era format din: Miţi Dumitrescu (avocat), Ion Ionescu (student), Ovidiu Isaia (fotograf), Ion Moldoveanu (student), Gheorghe Paraschivescu (student), Cezar Popescu (student), Marin Stănciulescu (mecanic), Traian Popescu (student), Ion Vasiliu (desenator).

Atentatul a avut loc în timp ce Armand Călinescu se deplasa de la minister spre casă într-un automobil Cadillac neblindat. Maşina a fost blocată de un alt automobil în zona Eroilor din care au coborât mai mulţi oameni înarmaţi. În schimbul de focuri care a urmat a fost ucis şoferul, iar agentul de pază a reuşit să fugă fiind rănit. Armand Călinescu a fost nimerit de douăzeci de gloanţe.

Cine sunt Decemvirii?

Decemvirii este supranumele dat grupului celor zece care l-au pedepsit pe Mihai Stelescu pentru trădare: Ion Caratanase, Iosif Bozântan, Ştefan Curcă, Ion Pele, Grigore Ion State, Ion Atanasiu, Gavrilă Bogdan, Radu Vlad, Ştefan Georgescu şi Ion Trandafir.

În urma alegerilor din anul 1933, Mihai Stelescu a fost ales deputat din partea Gărzii de Fier. În timpul unei tabere de muncă organizată la Budachi, în Basarabia, el a atras de partea sa câţiva legionari pe care i-a convins “că prezenţa Căpitanului nu mai este utilă” partidului şi a gândit un plan de eliminare a acestuia. Cum unul dintre complotişti pe nume Cotea s-a crezut demascat, a mărturisit totul. În urma percheziţiei făcute acasa la Gheorghiade a fost gasită cianura care urma să fie folosită pentru asasinarea lui Codreanu. Consiliu de onoare legionar, care l-a judecat pe Stelescu, l-a gasit vinovat de trădare şi complot şi l-au exclus din Legiune.

Avem o Ţară!

Marea Unire din 18 Noiembrie/ 1 Decembrie 1918

În aceasta zi, pe stil vechi , în Transilvania era 1 decembrie, a avut loc la Alba Iulia Marea Adunare Naţională, cu participarea a peste 100.000 de români veniţi din toate ţinuturile Transilvaniei, Maramureşului, Crişanei şi Banatului pentru a consfinţi, liberi, unirea cu România.

Data de 1 Decembrie 1918 reprezinta cel mai important moment al istoriei Romaniei. Unirea Transilvaniei, Bucovinei si Basarabiei cu Vechiul Regat nu a fost un act politic rupt din contextul european, ci o consecinta logica a luptei romanilor pentru unitate nationala. Aceasta a inceput in anul 1600, cand Mihai Viteazul a reusit unirea militara a provinciilor, pentru o perioada scurta de timp, si a continuat prin unirea Tarii Romanesti cu Moldova, in anul 1859, sub sceptrul lui Alexandru Ioan Cuza.

Prin intrarea Romaniei in Primul Razboi Mondial, in 1916, s-a urmarit realizarea deplinei unitati nationale prin unirea Vechiului Regat cu Transilvania, Bucovina si Basarabia. In ciuda pacii umilitoare de la Bucuresti, din 1918, si a prezentei trupelor straine pe o mare parte a teritoriului tarii, Romania – redusa la Moldova – a continuat sa fie un stat de sine statator. In 1918, Puterile Centrale sufereau mari infrangeri, imperiile multinationale s-au prabusit sub actiunea avantului revolutionar. Paralel cu lupta politico-diplomatica si militara a Romaniei pentru supravietuire s-a desfasurat lupta romanilor din provinciile aflate sub stapanire straina pentru libertate nationala. Acestea au hotarat intr-un cadru democratic, reprezentat de adunarile populare si printr-o consultare larga, sa se uneasca cu Tara. Deplasarea armatei romane in provincii s-a facut doar la chemarea conducerilor reprezentative ale populatiei romanesti, atunci cand era posibila o interventie straina.

Cine sunt Nicadorii?

Nicadorii au fost un grup de trei legionari care, la data de 29 decembrie 1933, l-au pedepsit prin împuşcare pe primul ministru I.G. Duca pe peronul gării de la Sinaia pentru acte anti-legionare şi de trădare a ţării^[1]. Numele grupului este format din combinarea primelor silabe ale numele celor trei membri ai grupului: NIcolae Constantinescu, Ion CAranica şi DORu Belimace. Nicolae Constantinescu era de profesie economist, Ion Caranica era de asemenea economist dar şi gazetar, iar Doru Belimace era licenţiat al Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti şi student la Facultatea de Drept.

În preajma alegerilor din decembrie 1933, primul ministru I.G. Duca ordonă arestarea şi închiderea tuturor legionarilor din ţară. Peste 11.000 de oameni sunt ridicaţi de la casele lor şi aruncaţi în închisoare, mii de case sunt devastate. Valul de violenţă se soldează cu 18 morţi de partea legionarilor^[2].

I.G. Duca a plecat la Sinaia fiind convocat de regele Carol al II-lea. Deoarece luase o serie de decizii ilegale împotriva legionarilor, cum ar fi dizolvarea Gărzii de Fier în plină campanie electorală, 3 dintre legionarii arestaţi abuziv şi eliberaţi după terminarea alegerilor, l-au asasinat în gara Sinaia^[3].

Factorul determinant în luarea deciziei de suprimare a lui I.G. Duca a fost că acela că a aprobat intrarea în România a 300.000 de evrei din Germania şi Austria. Unii autori susţin că evreii ar fi intenţionat să facă un Israel european pe teritoriul românesc^[4], având în vedere că deja în Moldova, în principalele oraşe evreii reprezentau majoritatea din procentul populaţiei (ex: Orhei=57,8%; Soroca=56,9%; Bălţi=55,9%; Hotin=50%; Chişinău=45,9%)^[5] şi (Fălticeni=57%; Dorohoi=53,6%; Iaşi=50,8%)^[6]. Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul a fost cel care l-a avertizat de riscul de a fi împuşcat dacă semnează actul respectiv. Chiar sora lui I.G. Duca a spus că acesta după ce a semnat documentul şi s-a întors acasă, a spus “Mi-am semnat condamnarea la moarte!”^[7].

Nicadorii, de Ion Coja

Cred că momentul meu de iluminare (sic!) privind esenţa de-a dreptul incredibilă, fantastică în planul moral, a Mişcării Legionare, l-am trăit într-o lungă discuţie purtată cu dumnealor Petre Ţuţea şi Simion Ghinea, când eu i-am încolţit, adică i-am somat pe cei doi, persoane în chip evident de o mare, totală onorabilitate (ca să spun numai atât despre ei), cerându-le explicaţii complete despre toate crimele legionare ─ dovedite în final a fi „aşa-zisele crime legionare”. Am ajuns astfel şi la asasinarea lui I.G. Duca şi am luat atunci propriu-zis cunoştinţă de nicadori ca model de comportament civic eroic, probabil fără precedent şi fără egal în istoria lumii. Atunci, pe la sfârşitul anilor ’60, am început să întrezăresc faptul că Mişcarea Legionară ar putea fi una dintre cele mai grozave isprăvi ale spiritului românesc, ale istoriei neamului nostru. Până atunci avusesem intuiţia faptului că, în spatele a ceea ce ni se spunea la şcoală şi pe alte căi oficiale despre legionari, adevărul era cu totul altul.

Să-ncerc, aşadar, să reconstitui cele aflate de la Ţuţea şi Ghinea, oameni care au însemnat atât de mult pentru maturizarea mea, pentru corecta (sper eu) orientare a mea în complicata şi complexa lume a secolului nostru. A vorbi, nu numai ca român, oricât de succint despre secolul al XX-lea fără a te raporta la „fenomenul legionar”, înseamnă să te condamni la o denaturare decisiv deformatoare a realităţii. Iar pentru înţelegerea „fenomenului legionar”, cred că nu poate fi discuţie mai lămuritoare decât cea privitoare la nicadori.

Turnul Eiffel, construit după tehnologia inventată de un român

Puţini sunt cei care ştiu că simbolul Parisului, Turnul Eiffel, a fost realizat după o tehnologie descoperită de inginerul român Gheorghe Pănculescu.După ce a absolvit cursurile Politehnicii din Zürich, inginerul Pănculescu ajunge sălucreze în cadrul Companiei Eiffel la recomandarea marelui poet Vasile Alecsandri. În 1878,Pănculescu revine în ţară pentru a construi calea ferată Bucureşti – Predeal. În acea perioadă,inginerul inventează un sistem de îmbinare a traverselor de cale ferată, care avea sărevoluţioneze construcţiile metalice. Astfel, datorită metodei de montare a şinei pe traverse înafara spaţiului căii ferate, Pănculescu a reuşit să termine lucrarea concesionată în mai puţin deun an, deşi termenul era de aproape cinci ani.Impresionat de proiectul inginerului român, Alexandre Gustave Eiffel se deplasează special la Vălenii de Munte pentru a-l întâlni pe Pănculescu, cel care avea să devinăinspectorul general al Căilor Ferate Române. Eiffel a vrut să vadă tehnologia folosită deacesta la montarea căii ferate.

Dragoş- primul Voievod al Moldovei

Primul voievod al Moldovei este prezentat în aceasta postură în toate variantele cronicilor Ţării Moldovei, care încep cu întemeierea acesteia ca stat. Este adevărat, în aceste cronici lui Dragoş, care este venit din Maramureş, i se atribuie rolul de descălecător al Moldovei, începutul domniei lui este plasat, de regulă, la 1359, având o durată de doar doi ani [1].Reputatul cercetător ieşean Leon Şimanschi, într-o lucrare apărută relativ recent, a demonstrat că atât Dragoş (şi anul 1359, ca dată de început a domniei lui), cît şi urmaşul său, voievodul Sas, au fost înscrişi în lista domnilor moldoveni abia la mijlocul secolului al XV-lea. Până atunci lista domnilor moldoveni începea cu numele lui Bogdan I. Către mijlocul secolului al XV-lea, despre vânătoarea de bour, în urma căreia s-ar fi produs descălecatul Moldovei, nu se cunoştea [2]. Lipsea şi indicaţia despre patria de origine a lui Dragoş, căci în varianta primară a listei domnilor moldoveni din a doua jumătate a secolului al XIV-lea este consemnată doar venirea lui în scaun şi domnia de doi ani, fără a se concretiza de unde a venit [3].

 

Cantemireştii- neam de tătari

Cantemireştii, conform chiar opiniei lui D. Cantemir, erau “coborâtori din vechiul neam al Cantemireştilor… de la Crâm” [1]. Această idee este preluată de A.D. Xenopol: “Cantemireştii sunt de origine tătari, după cum arată chiar numele lor: Han Temir” [2]. Conform acestei opinii, Teodor este primul reprezentant al familiei, care în timpul domniei lui Ştefan cel Mare ar fi trecut în serviciul Ţării Moldovei, fiind miluit de către domn cu o slujbă şi moşii în sudul ţării. Ulterior, după ce tătarii cuceresc pământurile respective, Teodor primeşte trei moşii în ţinutul Fălciu şi administrarea ţinutului Codru. [3]

P.P. Panaitescu arăta că “în împrejurările specifice în care a scris Dimitrie Cantemir viaţa tatălui său, el nu putea face operă de cronicar obiectiv, chiar sentimentele fireşti ale unui fiu faţă de părintele său îl sileau să înfrumuseţeze, să înnobileze figura morală a lui Constantin Vodă” [4]. C. C. Giurescu, probabil în baza informaţiei preluată din I. Neculce, consideră că domnul “Constantin Cantemir era dintr-un neam modest de răzeşi, din satul Silişteni, în judeţul Fălciului” [5]. Ştefan S. Gorovei este de părere că C. Cantemir este născut într-o familie de boiernaşi din Ţara de Jos, un strămoş al căreia, Pătru Silişteanu, este menţionat încă оn documentele de pe timpul lui Ştefan cel Mare [6].

Biografii: Dimitrie Onciul

Dimitrie Onciul (n. 26 octombrie/7 noiembrie 1856, Straja – d. 20 martie 1923) a fost un istoric, membru titular al Academiei Române. A studiat la Universitatea din Cernăuţi şi la Universitatea din Viena. A fost profesor la Universitatea din Bucureşti şi director al Arhivelor Statului, a fost primul preşedinte al Comisiei consultative heraldice. A întemeiat şcoala critică în istoriografia românească. S-a ocupat de problema originii românilor, demostrând argumentat formarea poporului român pe o arie întinsă de ambele părţi ale Dunării şi respingând teoria migraţiunii medievale a românilor din Peninsula Balcanică emisă de unii istorici austrieci ca Franz Josef Sulzer, Eduard Robert Rösler sau Johann Christian von Engel. A demonstrat, pe bază de documente, că formarea statelor feudale româneşti a fost o firească urmare a dezvoltării vechilor formaţiuni politice locale, combatând teoria neştiinţifică a „descălecatului”.

Opera principală

• Teoria lui Roesler. Studii asupra stăruinţii românilor în Dacia Traiană, 1885
• Radu Negru şi originile Principatului Ţării Româneşti, 1890 – 1892
• Originile Principatelor Române, 1899
• Ideea latinităţii şi a unităţii naţionale, 1919
• Tradiţia istorică în chestiunea originilor române, 1906-1907

Biografii: Vasile Pârvan

A fost istoric, arheolog, epigrafist şi eseist român

S-a născut la 28 septembrie 1882, în cătunul Perchiu din comuna Huruieşti, judeţul Bacău. A studiat la Bucureşti (avându-i ca profesori pe Nicolae Iorga şi Dimitrie Onciul) şi apoi în Germania, unde s-a specializat în istorie antică. A fost profesor la Universitatea din Bucureşti, membru al Academiei Române şi al mai multor academii şi societăţi ştiinţifice din străinătate.

S-a preocupat îndeosebi de arheologie, preistorie şi istoria civilizaţiei greco-romane.

A organizat numeroase şantiere arheologice, dintre care cel mai important este cel de la Histria, şi a publicat numeroase studii, rapoarte arheologice şi monografii, cuprinzând un material documentar vast, valoros şi util.

Şi-a început activitatea de instoric cu lucrarea de doctorat Naţionalitatea negustorilor din Imperiul roman (1909, în limba germană), considerată de specialişti ca unul din cele mai bune studii despre dezvoltarea comerţului în antichitatea clasică. În scopul rezolvării problemelor legate de istoria Daciei, a organizat o serie de săpături sistematice, îndeosebi în staţiunile arheologice din a doua epocă a fierului. Pe baza rezultatelor parţiale ale săpăturilor a scris Getica (1926), cea mai importantă lucrare a sa (datorită destinului său), o vastă sinteză istorico-arheologică, prin care a readus în prim planul cercetării istorice rolul politic şi cultural al daco-geţilor; unele lipsuri şi exagerări (printre care accentuarea rolului sciţilor şi al celţilor în dezvoltarea culturii geto-dace) nu ştirbesc valoarea acestei lucrări.

Boierii- Monahi în vremea lui Matei Basarab

“Acest boier era bogat şi fără pereche în această ţară… Îl vedeam cum se scula obişnuit la vremea citirii rugăciunilor de la miezul nopţii, citind neîncetat psalmii profetului David şi restul ritualului stabilit, de la începutul slujbei până la sfârşit, stând într-unul din colţurile bisericii, fără să privească nici la dreapta, nici la stânga şi sârguindu-se cu toata inima, când se ivea prilejul, să aprindă şi să stingă lumânările şi să facăţ şi alte slujbe bisericeşti, ca şi când ar fi fost un paracliser sau chiar şi cu mai multă însufleţire, astfel încât tare se minunau de el”.

Însemnarea aparţine arhidiaconului Paul de Alep care a vizitat Ţara Românească la sfârşitul domniei lui Matei Basarab, însoţindu-l pe patriarhul Macarie al Antiohiei în călătoria sa la Moscova. Autorul era impresionat de evlavia boierului muntean, nu altul decât Preda Brâncoveanu, nepotul lui Matei Basarab şi bunicul viitorului domn Constantin Brâncoveanu.

Să reţinem şi altă relatare din acea vreme – a misionarului catolic Petru Baksic, aflat în Valahia pe la 1640 – despre viaţa monastică de aici: “Egumenii sau stareţii lor umblă în trăsuri, îmbrăcaţi în mătase, încât par tot atâţia boieri… În mănăstiri, ţiganii fac tot: ară, sapă, muncesc şi păzesc vitele şi tot ce trebuie făcut fac, chiar şi ţigancile umblă prin mănăstire şi muncesc, fac pâine spală vasele, mătura, mulg vacile şi fac tot ce trebuie făcut într-o casă, ceea ce e un lucru nemaipomenit”.

Clasele boiereşti în secolul XIX

Clasa boierească a înregistrat importante mutaţii în prima jumătate a secolului al XIX – lea, modificându-şi structura, conduita, rolul economic şi social, dar şi atitudinea politică. La începutul secolului, boierimea se bucura de toate privilegiile politice şi economice, având monopolul puterii pentru ca la mijlocul veacului al XIX – lea, prin Convenţia de la Paris, să-şi piardă aceste privilegii.

În perioada 1848 – 1857 clasa boierească şi-a încetat practic existenţa social- politică privilegiată. Din anul 1858, boierii rămân doar moşieri, pierzându-şi rangurile şi privilegiile. Pentru a intra în noul regim, elita şi-a părăsit hainele vechi renunţând la titluri şi orgolii în favoarea noii societăţi moderne.

Începând cu anul 1849 procesul de disoluţie al boierimii se accelerează. La acest fenomen contribuind şi ruinarea unora dintre boieri, care sunt incapabili de a se adapta noilor vremi, să transforme modul de exploatare a pământului pentru a rezista noilor structuri economice şi asaltului altei clase mai puternice, care îi acaparează proprietăţile, îi uzurpă privilegiile şi avantajele politice în doar câteva decenii.

La sărăcirea boierilor contribuie şi modul lor de viaţă nemăsurat în cheltuieli, în lux şi petreceri. O încercare de a-şi plasa banii în mod mai avantajos face şi d-na. Balş, aceasta scrie fiilor ei Constantin şi George, în anul 1847 cerându-le să-şi dea acordul pentru a–şi vinde moşiile din Basarabia. La 12 iunie 1847 scrie prima oară lui Constantin anunţându-l că a găsit un preţ avantajos pentru moşii. Aceasta îl roagă să-i trimită o declaraţie de renunţare la dreptul de răscumparare. La 13 iunie scrie celor doi „sper ca îmi veţi facilita intenţia în această privinţă arătând cumpărătorilor o declaraţie că  renunţaţi la dreptul din naştere” (Arhivele Naţionale Istorice Centrale, ds. 7, fila 2).  D-na. Balş se justifică pentru vânzarea moşiilor afirmând că doreşte să-şi mărească veniturile.

Despre nazism, comunism şi masonerie

Dialog cu dr. Florin Matrescu, autorul cartii “Holocaustul Rosu”

Doctorul Florin Matrescu provine dintr-o familie de luptatori anticomunisti. Personalitate puternica, în timpul regimului comunist, Florin Matrescu avea sa intre în conflict cu directorul Spitalului Municipal Bucuresti, socrul lui Sorin Oprescu (actualul senator PSD). Atunci a hotarât sa plece în Germania Federala, unde avea sa fie medic peste 20 de ani. Acolo a continuat sa dezavueze dictatura comunista din România. Prin eforturi deosebite si pe banii lui. A contribuit la organizarea rezistentei anticomuniste din Germania, iar dupa caderea sistemului bolsevic, s-a întors în tara. Înca mai avea iluzii. A tradus Constitutia Germaniei Federale si a oferit-o spre studiu si aplicare conducatorilor Conventiei Democrate. Inutil fiindca toti cei 15000 de specialisti stiau ce aveau de facut. Ulterior, si-a oferit serviciile ca doctor cu practica într-o lume cu mari performante în domeniu. Confratii l-au primit cu suspiciune.

În paralel, doctorul Florin Matrescu a ramas un observator atent al fenomenelor politice contemporane. Cartea Holocaustul rosu este rezultatul acestor cercetari personale, care, prin sagacitatea lor, neconventionala astazi, îl marcheaza pe oricare cititor. Pe data de 7 septembrie 2006, Florin Matrescu, împreuna cu alti intelectuali români, a realizat la Cluj un autentic proces al comunismului. Actiune care, din nefericire, nu s-a bucurat de atentia cuvenita din partea presei si a prietenilor lui Vladimir Tismaneanu, inchizitorul “epocii de aur”. N-a înteles atunci ca “tot noi” trebuie sa facem rechizitoriul “holocaustului rosu”…

- Domnule doctor Florin Matrescu, ati realizat o carte fundamentala pentru întelegerea istoriei moderne si contemporane a României, a Europei si chiar a lumii. De ce i-ati spus “Holocaustul Rosu”?
- Întrebarea este legitima pentru ca aceasta sintagma îmi apartine, fara lipsa de modestie. Nu a fost asa de greu sa gasesc aceasta sintagma. Nu cred ca este rezultatul cautarii mele, cât al faptului ca am avut curajul sa folosesc acest termen care era rezervat în exclusivitate “holocaustului negru” sau “holocaustului nazist” si de aici paralela cu ceea ce au facut comunistii mi s-a parut absolut fireasca. Aproape nu-mi vine sa cred ca sunt primul care m-am gândit la aceasta sintagma. N-a fost o chestiune de inovatie, cât mai mult o problema de curaj. Fiindca în lumea vestica – ma refer în special la Germania – se spun atât de multe lucruri despre tragedia nazismului si despre holocaustul fascist, încât aproape nimeni nu are curajul sa vorbeasca despre cealalta tragedie care i-a urmat nazismului.

Documente: “Istoria României – Transilvania (1075 – 1250)”/ Constantin Giurescu – “Studii de istorie socială – vechimea rumâniei, despre rumâni, despre boieri”/ “Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”

Vă pun la dispoziţie câteva documente foarte importante din Istorie Românilor. Sper să vă fie de folos! [N.A.]

“Pentru întaia oară sunt strânse în volum documentele cele mai vechi ale Transilvaniei, până acum tipărite incomplet sau unilateral şi împrăştiate în nenumărate publicaţii greu accesibile.
Tot pentru întâia oară sunt traduse şi publicate în limba română.”

Puteti DOWNLOADA cartea de aici:

“Documente privind istoria României – Transilvania (1075 – 1250)”

________________________________________________________________________________________

“Cantemir spune că nobilimea moldoveană se compunea din trei clase: 1) dregătorii din slujbele mai înalte şi urmaşii lor; 2) curtenii, sub care nume el înţelege pe propietarii de sate moştenite, cari nu dobândiseră încă slujbe şi 3) călăraşii, cari serveau în războaie pe cheltuiala lor, în schimbul folosinţii moşiilor ce le fuseseră hărăzite de domni. În urma acestora, Cantemir înşiră, ca o a patra clasă, şi pe răzăşi, despre cari însă spune că preferă să-i considere mai degrabă ca ţărani liberi decât ca boieri. (…) Dacă îi socotim ca boieri, atunci clasa boierească cuprindea -pe lângă slujbaşi- pe toţi propietarii de pământ, fără excepţiune.”

Puteti DOWNLOADA cartea de aici:

Constantin Giurescu – “Studii de istorie socială – vechimea rumâniei, despre rumâni, despre boieri”

_______________________________________________________________________________

“Iubitu mieu fiiu, mai nainte de toate să cade să cinsteşti şi să lauzi neîncetat pre Dumnezeu cel mare şi bun şi milostiv şi ziditorul nostru cel înţelept, şi zioa şi noaptea şi în tot ceasul şi în tot locul. Şi să foarte cuvine să-l slăveşti şi să-l măreşti neîncetat, cu glas necurmat şi cu cântări nepărăsite, ca pre cela ce ne-au făcut şi ne-au scos din-tunérec la lumină şi den nefiinţă în fiinţă. O, câtă iaste de multă mila ta, Doamne, şi gândul şi cugetul tău, care ai spre noi oamenii! O, mare taină şi minunată! O, cine va putea spune toate puterile tale şi lauda slavei tale! Dumnezeu, pentru mila sa cea multă, lăcui întru noi oamenii şi să arătă noao. Dumnezeu fu în ceriu şi om pre pământu şi într-amândoao desăvârşit. Şi pre om şi-l făcu fiiu iubit şi moştean împărăţiii sale.”

Puteti DOWNLOADA cartea de aici:

“Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”

Sursa documente

Imnul Moldovei (din folclorul românesc)

În Moldova locul-i sfânt, leagăn de credinţă
Din străbuni am ctitorit pentru biruinţă.
La Suceava, între munţi Dumnezeu e-n toate
Zimbrul ţine la un loc oameni şi cetate.

Multe neamuri am ţinut ţara ca o florare
Şi pământul ce-l avem, fără supărare,
Locul pe care trăim Bucovina-i spune
Domnul Ştefan l-a sfinţit, loc de rugaciune!

Noi, la Putna ne-nchinăm si la Suceviţa,
Voroneţu-i poartă-n cer, vatră Moldoviţa,
Oamenii care-i avem toţi îs pentru ţară,
Nu ne face nimenea neamul de ocară!

N-am cerut la nimenea, că avem de toate,
Să ne deie Dumnezeu, numai sănătate!
Fete si feciori cuminţi sa ne poarte neamul
Cu iubire de părinţi, ca bucovineanul!

Şi ne-om ţine drepţi şi tari, să cinstim Lumina,
În faţa lui Dumnezeu, una-i Bucovina!
Şi ne-om ţine fruntea sus cum ni-e scrisă slova,
În faţa lui Dumnezeu, una e Moldova!

Sursa

Mitologia Tracă, izvor pentru mitologia greacă şi romană

Odata cu incheierea miscarilor de popoare inspre si din spatiul tracic, se poate constata, in cel de-al doilea mileniu î.Hr. o relativa stabilitate a populatiei bastinase, care se pregateste sa-si faca aparitia in istorie. Bineinteles razboaie au existat si istoria incepe tocmai cu povestirea lor. Asa ne arata Homer, cu razboiul troian, asa ne arata Herodot, care isi incepe opera istorica in doua volume cu razboiul lui Cresus, regele Lydiei, primul care i-a atacat pe Eleni, asa ne-o arata Tucidide, care povesteste razboiul peloponeziac. Inaintea acestor istorici a existat o istorie nescrisa, povestita doar de rapsozi in cantecele lor epice, iar mai inainte a existat o mitologie, jumatale adevar, jumatate inflorire sau imaginatie si completare a faptelor reale. Nu se poate exclude din mitologie samburele de adevar de la care s-a pornit, si de aceea ele sunt surse pretioase pentru cunoasterea trecutului. Orice popor aparut cu istoria sa pe scena lumii a avut si o mitologie. Chiar popoarele nordice, ignorate atata timp de istorie, s-au manifestat in primul rand prin credintele lor grupate intr-un sistem mitologic.

Marele neam al Tracilor a avut o mitologie proprie, destul de sumar cunoscuta. Ea se gaseste si astazi in unele din traditiile populare din folclorut romanesc. Cercetarea sistematica a vechilor credinte din panteonul trac si publicarea unor lucrari menite sa sintetizeze si sa recompuna lumea personajelor si fictiunilor antice ar constitui o opera de prestigiu.

La baza culturii europene sta nu numai mitologia greco-romana, ci si mitologia tracica. Civilizatia europeana isi datoreaza o parte din structura ei intima Tracilor. Acheii si Dorienii se manifesta in Peninsula Haemusului intr-un moment in care neamul tracilor era constituit. Acheii si Dorienii, pornind din spatiul traco-illiric, e firesc sa fi mostenit o parte din realizarile spirituale caracteristice acestui spatiu.

UPDATE: Din mai multe surse am aflat că de fapt cei trei “patrioţi” erau cam turmentaţi şi strigau lozinci nu prea de bun simţ. Îmi cer scuze pentru dezinformare, dacă acestea ce le-am aflat sunt adevărate!/ ŞTIRI: [INCREDIBIL] 3 tineri români bătuţi de poliţie in Piaţa Unirii din Cluj, pentru că fluturau tricolorul

Trei tineri clujeni, cu vârste cuprinse între 19 şi 21 de ani, au fost ridicaţi cu forţa de către o echipă a SPIR după terminarea concertului de inaugurare a Pieţei Unirii, care a avut loc miercuri seara în Cluj-Napoca. Cei trei tineri susţin că au fost somaţi de câţiva agenţi ai Poliţiei Primăriei să nu mai cânte şi să nu mai fluture tricolorul în primele rânduri ale publicului prezent la concertul Magdei Puşcaş. Cei trei tineri au refuzat să se conformeze şi au susţinut că nu fac nimic ilegal, fapt ce i-a determinat pe poliţiştii comunitari să cheme “mascaţii” care, fără alte întrebări, i-au dus cu forţa pe tineri la sediul IPJ de pe strada Traian, încătuşaţi.

Bătuţi pentru că au cântat

Unul dintre cei trei tineri, R.P., în vârstă de 21 de ani, a declarat pentru NapocaNews faptul că “mascaţii” de la Serviciul Special de Poliţie pentru Intervenţie Rapidă l-au bătut atât în Piaţa Unirii cât şi în maşina de poliţie, cu toate că nu opunea rezistenţă.

“Eram în primele rânduri la concertul din Unirii cu alţi câţiva prieteni. Cântam şi fluturam un drapel tricolor, ceea ce cred că a atras atenţia poliţiştilor comunitari care au venit şi ne-au spus să plecăm de acolo. E spaţiu public, e un concert, de ce să plecăm? După concert au apărut mascaţii care ne-au lovit şi ne-au trântit pe jos. Apoi m-au urcat într-o dubă unde m-au lovit în mod repetat în piept şi în zona ficatului întrebându-mă: Tu eşti ală care a cântat, mă?”

Dr. Diane Harper: “Vaccinul HPV Gardasil nu face nimic pentru reducerea ratei cancerului cervical”

Cercetor al vaccinului HPV Gardasil, lanseaza bomba

Harper: Controversatul vaccin nu face nimic pentru reducerea ratei cancerului cervical

Dr. Diane Harper, cercetator sef in dezvoltarea a doua vaccinuri HPV, Gardasil si Cervarix, spune ca ele nu fac mai nimic pentru reducerea ratei cancerului de col si ca chiar daca ele au fost recomandate fetelor incapand de la varsta de 9 ani, nu au fost testate pentru copiii sub varsta de 15 ani.

Dr. Harper, directorul Grupului de Cercetare pt. Prevenirea cancerului ginecologic la Universitatea Statului Missouri, a facut aceste remarci in timpul unei adrese la cea de-a 4-a Conferinta publica despre vaccinare, care a avut loc in Reston, Virginia, intre 2-4 Octombrie. Cu toate ca discursul ei a fost menit sa promoveze vaccinurile, participantii spun ca au plecat cu convingerea ca ele nu trebuiesc facute.

“Am venit de la discurs cu perceptia ca riscurile efectelor adverse sunt mult mai mari decat riscul cancerului cervical, nu pot sa nu intreb de ce ar fi nevoie de acest vaccin”

, spune Joan Robinson, editor asistent al Institutului de Cercetari pt. populatie.

Bucovina- “Ţara de fagi”

Bucovina este regiunea istorică ce a făcut parte din Voievodatul Moldovei, din regiunea cunoscută sub numele de Țara de Sus, încă de la începutul existenței sale. În aceste teritorii s-au aflat primele reședințe ale domnitorilor moldoveni, Baia, Siret și Suceava, faimoasa capitală a marelui voievod și domn Ștefan cel Mare și cel Sfânt. Însăși numele Moldovei, vine de la râul Moldova, râu ce curge prin frumoasele ținuturi ale Bucovinei. Marele domn Ștefan, impreună cu urmașii săi, au construit aici faimoasele mănăstiri Moldoviţa, Suceviţa, Putna, Humor, Voroneţ, Probota, mănăstiri ce se află astăzi pe listele UNESCO, fiind considerate monumente de interes mondial.

Între 1775 și 1918, acest străvechi ținut Românesc este ocupat de către Imperiul Habsburgic, perioadă de când datează de altfel și denumirea de Bucovina (Buchenland, în germana, însemnând Țara de Fagi).
În 1849, Bucovina obține autonomia, devenind Mare Ducat cu capitala la Cernăuți, Românii deținând majoritatea în Dietă, al cărei președinte devine Eudoxiu Hurmuzachi.

Orașul Cernăuți (astăzi înglobat în statul ucrainean) devine un important centru cultural, în 1875 înfințându-se aici Universitatea Franz Josef, centru universitar renumit în Austro-Ungaria.

Mari personalități ale culturii Românești, studiază sau creează aici, precum compozitorul Ciprian Porumbescu, marele istoric Dimitrie Onciul, director al Academiei Române, cărturarul și revoluționarul pașoptist Aron Pumnul sau marele poet național, jurnalist și om politic Mihai Eminescu.

S.D.S.T.- Rapp patriotic

Spectrul de Difuzare a Sunetelor Tacute,este o trupa de Hip-Hop…Underground Romanesc.
Albumul lor: Mecanismul de Modificare a Mintii Umane, a fost lansat in anul 2007.

Scrisoare de pe Front

Ingeri deasupra Romaniei

Ultima alertă naţională: Vaccinul ucigaş A(H1N1)-VIDEO

Cum te poti apara legal de un vaccin obligatoriu

“Dupa o activitate de 15 ani ca medic, am crezut ca in acest domeniu nu ma mai surprinde nimic. Tocmai mi s-a demonstrat ca nu e asa. Culmea, acest lucru vine din partea unui alt medic…

Pentru simplitate, voi reproduce pasaje relevante din stirile care au fost sursa de inspiratie a acestui articol.

Elevele de 13 ani vor fi vaccinate impotriva HPV fara aviz din partea parintilor, a anuntat Adrian Streinu-Cercel, secretar de stat in Ministerul Sanatatii, la videochat-ul REALITATEA.NET.

Nu se mai cere aviz pentru vaccinare. Se va proceda ca la orice campanie de vaccinare scolara. Se anunta cu o zi inainte, iar cine este bolnav anunta ca nu se prezinta la scoala.

In momentul in care am citit aceasta stire mi se parea ca am glisat, pe nesimtite, intr-o lume paralela, un melanj intre “1984″ si experimentele medicale naziste din lagarele de concentrare. In primul rand am verificat din nou sursa: este vorba de realitatea.net, site-ul trustului de presa Realitatea-Catavencu. Nicidecum un blog in care se promoveaza isteric fragmente din teoria conspiratiei.

Eleviilor români din Serbia nu li se permite sa inveţe limba română. SEMNAŢI pentru ei!

La apelul lansat saptamana trecuta de catre Asociatia Generala a Invatorilor din Romania (AGIRo) si Fundatia Nationala pentru Romanii de Pretutindeni (FNRP) a trimis, la randul sau, prin posta, cu confirmare de primire, o scrisoare  adresata Ambasadorului Serbiei la Bucuresti, prin care se solicita Serbiei sa isi respecte angajamentele fata de nevoile parintilor si copiilor romani/vlahi care si-au exprimat dorinta de a invata in limba romana, in Timoc.

Viorel Dolha, presedintele AGIRo a declarat pentru Romanian Global News ca scrisoarea FNRP vine sa intregeasca numarul de 1000 de confirmari de expediere de scrisori catre Ambasada Serbiei la Bucuresti si isi exprima speranta ca autoritatile statului vecin vor expedia curand un punct de vedere sau vor trece direct la fapte dand dreptul parintilor si elevilor care au cerut clase cu predare in limba romana sa acceada la acestea, asa cum prevad si legile Serbiei.

“Furtuna scrisorilor” cum a fost denumita de fondatorul FNRP, Eugen Popescu, “este doar un mic gest pe care il putem face in semn de solidaritate cu romanii/vlahii din Valea Timocului stiut fiind ca acestia nu au inca dreptul la scoala in limba materna desi legislatia Serbiei permite acest lucru iar comunitatea si-a exprimat deja nevoile prin scrisorile oficiale si listele de semnaturi pe care le-a adresat ministerelor de la Belgrad. Speram intr-o normalizare a situatiei si asteptam raspunsul Ambasadei pentru a-l aduce in atentia opiniei publice atat din tara cat si din strainatate si daca nu vom reusi sa ii facem sa inteleaga pe vecinii sirbi ca drepturile conferite de lege trebuie sa se exprime si in fapte, nu numai pe hartie, vom internationaliza din nou aceasta situatie, cum am facut-o si cu Biserica Romaneasca de la Malainita”, a mai spus Popescu.

CADRELE DIDACTICE DIN ROMANIA – SOLIDARE CU ELEVII SI PROFESORII ROMANI DIN SERBIA

Stimaţi colegi,

Elevilor şi profesorilor români din regiunea din Serbia cuprinsă între Timoc, Morava şi Dunăre nu li permite să înveţe/predea 2-3 ore de limbă română în şcoli. La congresul nostru din 28-30 august din Bucureşti, cei 25 de învăţători şi profesori din Serbia care au fost prezenţi la eveniment erau încrezători că vor putea începe să predea limba română din septembrie. Congresul le-a înmânat pentru aceste eforturi medalia de aur.

În speranţa că vom sensibiliza autorităţile sârbe să dea undă verde în următoarele zile studierii limbii române în şcolile unde sunt întrunite condiţiile legale, facem apel să completati de mână cu numele şi şcoala Dv si semnati scrisoarea de mai jos ataşată şi la www.invatatori.ro şi să o expediaţi pe adresa:

Ambasada Republicii Serbia Calea Dorobanţilor nr.34 Sector 1, Bucureşti, 010573

Fiecare semnatură şi scrisoare trimisă contează pentru a avea impactul scontat. Puteţi face mai multe copii de pe scrisoare, să le daţi la semnat şi altor colegi (de ce nu şi elevi) şi să le expediaţi chiar mai multe într-un plic.

Cu un mic efort putem face ca nişte elevi şi nişte colegi de breaslă conaţionali ai noştri să simtă că nu sunt singuri în demersurile lor de a preda/învăţa limba maternă.

Vă mulţumesc

Viorel Dolha,Presedintele Asociatiei Generale a Învăţătorilor din România

Poate ar fi bine sa trimiteţi şi un mesaj la vioreldolha@yahoo.com sau 0746787740 sau 0723259290 in care sa anuntati cate scrisori ati trimis pentru a putea sa le dam colegilor nostri aceste date care sa ii convinga ca nu i-am lasat singuri atunci cand au contat pe sprijinul nostru moral si pe demersul nostru civic. Aceasta scrisoare ati putea sa o dati si presei din localitatea Dv.